Știați că?

► Bolile răspândite de rozătoare au ucis mai bine de 10 milioane de oameni în ultimii 100 de ani. 

► Cercetările efectuate au demonstrat ca în marile orașe ale lumii densitatea șobolanilor este cel puțin egală cu cea a locuitorilor. Teoretic, trebuie, prin urmare, să apreciem că în București trăiesc aproximativ 1.5 – 2 milioane de șobolani!

► Un șobolan poate consuma 60-100g alimente pe zi, deci 22-36 kg pe an. Înmulțind acest consum cu 1.5 – 2 milioane exemplare, rezultă pierderi impresionante de 33 – 54 mii de tone de alimente pe an. Este drept că aceste cantități de alimente nu sunt sustrase în întregime numai din alimentele omului, șobolanii hrănindu-se și pe seama resturilor menajere. Tot atât de adevărat este că atunci când pătrund în cămări, pivnițe sau depozite, șobolanii strică și fac inutilizabile pentru om mai multe alimente decât consumă. Dacă sunt înfometați, șobolanii nu se dau în lături de la a ataca și devora animalele mici din gospodărie. În afara pagubelor la alimente, rozătoarele sunt în stare să distrugă prin roadere cabluri telefonice sau electrice, conducte de canalizare etc., ceea ce poate determina grave accidente.

► Rozătoarele – în special șobolanii – sunt deosebit de rezistente și agile, fiind greu de oprit.  Se cațără cu abilitate în părțile superioare ale clădirilor, sapă galerii subterane, străbat orice instalație de canalizare, găuresc cu ușurință uși și pereți. Ei au o putere de migrare rar întâlnită la alte specii de animale. Rozătoarele reușesc toate acestea, fiind înzestrate cu un deosebit simț de iscusință, datorită puternicului lor instinct de conservare și cu o dentiție de o rezistență și conformație specială, capabilă să asigure inclusiv roaderea materialelor foarte dure.

► Organele de simț sunt bine dezvoltate la rozătoare, la șobolani simțul mirosului fiind foarte dezvoltat, la soareci simțul gustativ, iar la orbete mirosul și auzul. În general, toate rozătoarele au simțul de orientare bine dezvoltat, putând să-și regăsească cuibul chiar și atunci când sunt duse la distanță de 2-3 km. Rozătoarele sunt lipsite de sistem termoregulator normal, iar modificarea temperaturii mediului le determină variația temperaturii corpului, deoarece nu-și pot menține nivelul constant de 30-40 grade C. Compensarea pierderilor de energie, în urma proceselor metabolice intense, se realizează prin consumul mare de cereale, alimente, furaje etc., consum ce poate atinge 50-80% din greutatea corporală a animalului, spre deosebire de mamiferele mari, la care consumul de hrană este de numai 5-10%. Dacă temperatura mediului crește în decurs de 2-3 ore până la 35-36 grade C, temperatura corpului la șoarece crește până la 44-45 grade C și animalul moare pe loc prin șoc termic. 

► În timpul iernilor geroase, unele specii de rozătoare (șobolani și șoareci) se strâng în colonii familiale, în cuiburi comune, pe sub stocuri, claie sau depozite de furaje, pentru a-și menține un climat necesar, prin încălzirea reciprocă a corpului. 

► Rozătoarele nu pot trăi fără apă mai mult de 24-30 de ore. Astfel, șobolanii își atacă puii, iar masculul își atacă uneori femela.

► Rozătoarele se stabilesc de obicei în locuri unde au sursa de hrană, de apă și unde sunt ferite de prezența și atacul dușmanilor lor naturali.

► Unele specii sunt hidrofile, dezvoltându-se foarte bine în condiții de umiditate excesivă (șobolanul cenușiu), iar altele sunt xerofile, dezvoltându-se foarte bine în locuri foarte uscate (șobolanul negru).

► Rozătoarele sunt cele mai răspândite mamifere, reprezentând o treime din fauna globului. Statisticile arată că pagubele provocate de acestea la nivelul unei localități cu o populație de peste 300.000 de locuitori sunt de minim 1.000.000 euro/an. Șoarecii și șobolanii poluează, distrug, pot afecta instalații sau diferite spații, provocând astfel pierderi importante;

► Atât șoarecii, cât și șobolanii, reprezintă o sursă foarte periculoasă de transmitere a unor boli precum trichineloza, antraxul, febra aftoasă, bruceloza, toxiinfecțiile alimentare etc. Se recomandă blocarea accesului în subsol cu gratii pentru a nu intra pisici, câini, precum și un  tratament profesional de deratizare împotriva șobolanilor și de dezinsectie pentru a stopa extinderea și pentru a extermina total invazia.

► Șobolanii pot sta treji două săptămâni. Investigații privind efectul deprivării de somn asupra organismului s-au realizat și asupra animalelor. Astfel, psihologul Allan Rechtschaffen de la Laboratorul Universității din Chicago a arătat că șobolanii pot sta treji două săptămâni, însă aceasta deprivare de somn cauzează inevitabil moartea. În cadrul experimentului său, șobolanii erau închiși într-o cușcă în formă de disc, sub care se afla un bazin cu apă. Pentru a împiedica adormirea șobolanilor, cercetătorul a conectat șobolanilor un instrument de măsurare a undelor creierului. În momentul în care aparatul înregistra adormirea sau ațipirea lor, discul începea să se rotească, cauzând lovirea șobolanilor de perete și amenințarea cu căderea în apă. După aproximativ două săptămâni, șobolanii au murit, moartea acestora fiind asociată cu un hipermetabolism al întregului organism.

► Cu toate că până acum nu s-a dovedit științific că țânțarii pot transmite virusul HIV, a fost însă constatat și dovedit ca aceștia pot transmite boli grave precum encefalita virală, malarie etc. Țânțarii reprezintă un real disconfort public manifestat prin zgomot și mușcături, dar mai ales aceștia sunt un periculos agent patogen. În ultima perioadă se înregistrează cazuri constante de meningoencefalită, cu ceva timp în urma existând și riscul unei epidemii.

► Țânțarul femelă poate supraviețui chiar și luni de zile pe perioada iernii, această perioadă fiind propice pentru eliminarea lor și pentru prevenirea invaziilor de vară. Aceștia se pot refugia în spații închise și umede, precum subsoluri, canale, pivnite etc.

► Mediul de incubare al țânțarilor este dat de apele stătătoare, fiind necesare 7 zile pentru incubarea acestora. 

► Femela este cea care înțeapă oamenii și animalele pentru a-și asigura necesarul de sânge. Masculul se hrănește numai cu nectar din plante.

► Sunt specii de fluturi de dimensiuni reduse care depun larve ce atacă diferite produse vegetale sau animale (obiecte de lână, blănuri, boabe de cereale, făină, fructe, ceai, condimente etc.).

► În funcție de „ținta” lor, putem vorbi așadar de molii care atacă țesături și haine și molii care atacă cereale sau produse derivate din cereale. Pagubele pe care acești dăunători le provoacă sunt de la sine înțelese. 

► Lumina artificială pare să fie, adesea, propice apariției moliilor, deși încă nu există o explicație clară a acestei legături. De asemenea, aroma de lemn (cedru, ienupăr), de levănțică sau uleiuri naturale este o atracție senzorială pentru molii, contrar credințelor generale. 

► Sunt foarte periculoase în preajma zonelor publice, dat fiind efectul neplăcut al înțepăturilor, acestea conținând venin (de trei ori mai mult decât albinele). Multe persoane nu știu că sunt alergice la veninul de viespe, astfel că o înțepătură (sau mai multe) le poate fi fatală.

► În doar câteva zile, viespea comună trece prin toate stadiile de dezvoltare. În funcție de temperatură și nivelul de proteină al hranei, viespea comună se metamorfozează din ou, în larvă, nimfă și pupă, în adult – în numai 4-6 zile! 

► Agresivitatea crește în cazul viespilor pe durata toamnei, în lunile august – octombrie, fiind perioada lor de împerechere. 

► Își pot face cuib în numeroase locuri: sub streașina caselor, pe grinzi sau pe ramele ferestrelor, pe lângă depozite de compost, în scorbura copacilor, în tufe sau pe crengi, dar și în galerii părăsite de rozătoare (șoareci sau șobolani de apă). 

► Cu cât se intervine mai târziu împotriva lor, prin deparazitări specifice, cu atât aceștia se înmulțesc, iar procesul de eliminare este mai lung și mai anevoios.

► Sunt musafirii nepoftiți care creează cele mai mari neplăceri. Se recomandă salubrizarea zonelor din jurul locuințelor și canalizărilor, precum și efectuarea unor deparazitări din timp. 

► Apar foarte des în complexe de construcție (șantiere). 

► Un tratament cât mai timpuriu de deparazitare micșorează pericolul unei invazii mai greu

► Unele dintre cele mai periculoase specii de insecte sunt ploșnițele, acestea afectând direct omul.

► Se întâlnesc în crăpăturile mobilierului, iar noaptea acționează. Acestea se ascund în paturi, peste noapte ciupind victima și provocând mâncărimi puternice. 

► Mobila infestată cu ploșnițe trebuie în mod tradițional arsă. Pentru a evita o invazie de proporții, sunați cât mai repede la o firmă specializată pentru a efectua tratamente profesionale de deparazitare.

► Mai mult de 100 de agenți patogeni sunt asociați cu musca de casă, inclusiv salmonela, stafilococi și alți viruși. Pentru împiedicarea îmbolnăvirii cu aceste boli, recomandăm tratamente periodice de dezinsecție.

► Musca de casă (musca domestică) reprezintă atât un factor de disconfort, dar mai ales un veritabil purtător de boli pentru oameni și animale. În decursul a numai o lună, o singură muscă poate depune peste 500 de ouă în resturi menajere, gunoaie, plante în descompunere, excremente etc.

► Datorită faptului că are numai două aripi, aceasta se așează foarte des pe diferite suprafețe, având capacitatea de a transmite la fiecare contact mii de bacterii. 

► Riscul crescut al transmiterii bacteriilor, virușilor și a altor boli de către muscă este cauzat de faptul că acestea pot parcurge distanțe mari relativ repede, de la o zonă de gunoi expusă în incinte domestice, locuite. 

► În perioada primăvară-toamnă, ciclul ou-adult durează aproximativ o săptămână.

► Bolile ce pot fi transmise de musca de casă sunt: tuberculoza, conjunctivita, poliomielita, febra tifoidă, tuberculoza, holera, lepra, diareea și dizenteria. Aceasta poate găzdui paraziți și viermi.

► Incintele calde și protejate creează mediul propice pentru înmulțirea muștelor pe tot parcursul anului. Fiecare femelă, în decursul a 25 de zile (durata ei de viață) depune 5-6 capsule a câte 75-100 de ouă mici, care în decursul a 12 ore devin larve. După 7 zile, larvele devin adulți. 

► Din cauza faptului că muștele se hrănesc cu excremente și gunoi, acestea transferă bolile din exteriorul corpului către interior și invers.

► Musca de gunoi este mică, neagră, strălucitoare, lungă de 4 mm. Mediul propice de dezvoltare al acestei muște este în zona gunoaielor depozitate necorespunzător. Durata de viață a acestora este de circa 10 zile.

► Musca de carne, cu denumirea științifică de Sarcophagidae, este asemănătoare unei muște de casă, însă de dimensiuni puțin mai mari. caracteristic acestei muște fiind faptul că depune pupe (și nu ouă) în carne și în excrementele animale.